Psihoterapia pentru copii și adolescenți este cu totul diferită de psihoterapia pentru adulți. Psihoterapia pentru copii se bazează, adeseori, pe procedee ludice.

Psihoterapia pentru copii și adolescenți este cu totul diferită de psihoterapia pentru adulți. Cel mai adesea, psihoterapia pentru copii este construită pe procedee ludice - terapia prin joacă este una dintre cele mai comune abordări pe acest segment de vârstă. Folosim, prin urmare, jocuri de rol, cartonașe, păpuși și marionete, desene și puterea cuvântului povestit pentru a construi relații profunde cu micii noștri pacienți.

Atunci când lucrăm cu copii, joaca ne permite să dezvoltăm o relație confortabilă și sigură cu copilul. Datorită acestui lucru, putem identifica dificultățile cu care se confruntă copilul și interveni cu succes în corectarea acestora. Cel mai adesea, terapia psihologică pentru copii își propune să identifice comportamentele dezadaptative ale acestora, să valideze diverse nevoi emoționale ale copilului și să construiască strategii funcționale prin care copilul poate dobândi  experiențe sănătoase de viață.

De cele mai multe ori, părinții sunt și ei implicați în procesul terapeutic. Acest lucru este justificat nu doar prin prisma construirii unui mediu cât mai stabil pentru copil, ci și prin faptul că părinții au ponderea lor de nevoi emoționale, satisfăcute sau nu, care pot fragiliza sau, dimpotrivă, consolida procesul terapeutic.

Adolescenții întâmpină adesea dificultăți în a-și identifica și exprima sentimentele. Sunt expuși la nenumărați factori de stres, conștienți de marile schimbări aduse de această perioadă complexă, atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional, fără însă a le putea face față, de fiecare dată, într-un fel sănătos. Tinerii experimentează, de multe ori, crize de identitate, un monolog intern focalizat pe găsirea și afirmarea sinelui, toate acestea condimentate cu nesiguranțe și incertitudini.

Intervenția psihoterapeutică în ceea privește adolescenții vizează câteva probleme și comportamente specifice, care pot reprezenta indicatori sau semnale de alarmă: depresie, anxietate socială, probleme de comportament, abuz de substanțe, stres, probleme școlare și sociale, probleme legale, stimă de sine scăzută, traumă sau pierderea cuiva drag.